Înregistrare
Or


O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.
Beholder Review
Poveste8
Gameplay9.1
Grafică și sunet6
7.7Scor
Reader Rating: (1 Vote)
8.5

Un nou joculeț apărut pe Steam în preajma sărbătorilor de iarnă este Beholder. L-am evitat pentru că nu mă atrăgea prea mult povestea și mi-am făcut curaj să îl încerc săptămâna aceasta. Sincer, nu am fost dezaamăgit de ce am găsit, mai ales că jocul are destul de mult de oferit, mai ales că l-am luat la 6 euro la ofertă.

Povestea

Un stat totalitar controlează tot ce fac cetățenii în viața publică sau privată. Legile sunt opresive, sistemul Big-Brother este omni-prezent, iar viața privată este moartă. Tu ești un manager de clădire a cărui treabă este să asiguri buna funcționare a clădirii, cel puțin pe foaie. De fapt, tu trebuie să-ți spionezi vecinii! Trebuie să montezi camere și microfoane pentru a le asculta convorbirile și a-i urmări, trebuie să le cauți prin lucruri când nu sunt acasă și să raportezi tot ce găsești superiorilor. Ce alegi să faci ?

 

Gameplay

Povestea este puțin ambiguă în prezentarea jocului și de aceea l-am evitat inițial. Intrat în joc vei descoperi adevărata poveste, care este destul de bună. Personajul principal al jocului este Carl Stein, care este pus în fața unor alegeri morale, fiind pus în fața situației de a alege între a ascunde vecinii de autorități sau de a-ți salva propria familie, turnându-i pe restul. Situația este ciudat de similară cu ceea ce au trăit românii în perioada comunistă și jocul pare să se dezvolte ca un film românesc modern care ilustrează realitatea dură a perioadei de dinainte de 1989.

Interfața și dinamica jocului este simplă, similară cu jocurile point-and-click. Astfel îl controlezi pe carl, mutându-l dintr-o cameră în alta a clădirii, cam cum era și în This War of Mine. Scopul jocului este să repari stricăciunile din clădire, să te asiguri că toate instalațiile de apă, gaze, curent funcționează pentru a-i face pe locuitori fericiți, iar când aceștia nu se uită să îi spionezi. Jocul nu devine plictisitor pentru că după cum progresezi, statul impune noi reguli mai stricte sau schimbă regulile și tu trebuie să te adaptezi. Mai mult, instalarea de camere și căutarea prin lucrurile vecinilor poate fi făcută doar când aceștia nu sunt acasă, deci trebuie să te adaptezi programului lor și schimbărilor inopinante, iar în aceste moment mi-am adus aminte de un joc distractiv care îl jucam odată numit Neighbours from Hell, însă în timp ce acela era distractiv Beholder este destul de întunecat.

Dacă raportezi infracțiuni ești recompensat cu bani și punte, care îți ajută familia. Bineînțeles că banii nu sunt suficienți pentru a duce o viață roz, așa că va trebui să improvizezi sau să te adaptezi. Aici povestea devine o problemă morală. Dacă te detașezi de personaj poți planta informații incriminatorii și învinui pe nedrept vecinii sau să îi mituiești pe vecini, cerându-le bani pentru a nu le da în vileag activitățile împotriva sistemului central. Descoperi că există și o rezistență în oraș și apar oameni implicați în această mișcare și printre chiriașii din bloc. Aceștia îți oferă mai mulți bani decât sistemul, așa că e tentant sălucrezi pentru ei, dar te expui astfel unor riscuri, mai ales dacă vine vreun control inopinant. Lucrurile devin și mai complicate când descoperi că unul dintre vecinii tăi este un agent dublu.

Tensiunea din interiorul jocului este destul de mare, iar astfel Beholder nu este de loc un joc casual, deși apre așa în primele momente. Ai timp destul încât să nu fii disperat când ai o misiune și ai control asupra tuturor aspectelor jocului, dar jocul se mulează în funcție de alegerile tale. Gameplayul nu este stresant din punct de vedere al dificultății și nici în momente când lucruri noi sunt introduse în joc pentru că acest lucru se desfășoară intuitiv, dar este stresant din punct de vedere moral. Fiindcă ai libertate de mișcare și alegere jocul are finaluri diferite, însă îți va fi greu să le descoperi pe toate pentru că unele acțiuni se repetă și ordinea lucrurilor este cam identică la fiecare nou joc început, deci rejucabilitatea nu-și prea are rostul. Totuși pentru 6 euro (cu cât l-am luat eu la reducere) sau 10 eruo cât e acum jocul, Beholder oferă destul de mult conținut. Aduni 8-9 ore de joc să-l termini și este destul de distractiv și te prinde.

Grafică și sunet

Trebuie să recunosc că grafica din Beholder a fost unul din motivele pentru care nu l-am încercat mai devreme. Nu am o problemă cu grafica jocurilor indie și mi-a plăcut mult grafica similară din This War of Mine dar se vede diferență destul de mare între cea de acolo și cea de aici. Oamenii sunt depersonificați, fiind reprezentați prin siluete negre și animațile sunt destul de reduse și simpliste. Grafica camerelor sau a elementelor de interfață este însă bună, dar per total jocul mi s-a părut cam întunecat, mai ales pentru povestea cu care vine. Sunetul este prezent în joc, dar nu reprezintă nimic special, iar dialogurile sunt purtate doar în scris și am remarcat destul de multe greșeli gramaticale în engleză, iar abia apoi am văzut că producătorul este rus.

Concluzie

 

Beholder este un joc care mi-a creat impresii mixte. Pe de-oparte gameplayul este foarte bun și te prinde, pe de altă aprte grafica este dezamăgitoare și prea întunecată. Cred că pot recomanda jocul, mai ales că prezintă decizii morale care ne reprezintă pe noi românii și ne face să ne gândim prin ce au trecut părinții și bunicii noștrii în perioada comunistă.

 

Lasa un comentariu
%d blogeri au apreciat: