Înregistrare
Or


O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.

Scrierile lui Lovecraft au avut o influență imensă asupra genului horror, de la cărți, filme și jocuri, toate datorează acestuia o mare parte din elementele care le însuflețesc. Tot el a stabilit și multe dintre convențiile genului. Având în vedere cât de bine este privită munca sa, totuși, este oarecum ciudat cât de puține jocuri se află plasate în universul creat de el. In timp ce Call of Cthulhu se bazeaza pe RPG-ul cu acelasi nume, el marcheaza și unul dintre puținele mituri 100% lovecraftiene care au fost incorporate in forma de joc. Am avut posibilitatea să jucăm versiunea de preview a jocului, iar acum vă vom spune câte ceva despre primele noastre impresii despre el.

E la începutul anilor 1920, iar personajul principal este investigatorului privat Edward Pierce. Sunteți însărcinați să dezvăluiți misterele a ceea ce este un caz aparent lumesc la suprafață: moartea unui artist bine-cunoscut și a fiului său. Bineînțeles, aceasta fiind o poveste horror, lucrurile încep să devină mult mai sinistre, pe măsură ce începi să descoperi ceea ce se întâmpla cu adevărat. Poți rezolva misterul a ceea ce s-a întâmplat aici și, poate mai important, poți să faci asta fără să înnebunești? Aceasta este premisa jocului, iar universul creat de producători este plină de detalii care respectă epoca. Pierce stă într-un birou tipic anilor 20, cu un pahar în față, într-o încăpere slab iluminată, cu tăieturi din ziare peste tot și obiecte specifice epocii. Aceste prime imagini te transpun în universul jocului și știi că ți se pregătește ceva special.

Dacă cunoașteți clasicul Call of Cthulhu, jocul vă va părea similar. Fiecare acțiune aduce puncte, care pot fi investite într-un „skill-tree”, iar cu cât aduni mai multe, devii u ndetectiv mai bun și jocul devine mai lejer(în această direcție). Poți investi puncte în elocvență, putere, medicină, psihologie, „spot hidden” și ocultism. Acțiunea are loc în Darkwater Island, un loc întunecat și murdar, cu un aer tulburător, populat de o castă de personalități la fel de suspecte. La începutul jocului, ne întâlnim cu un gardian care nu părea deosebit de entuziasmat de prezența noastră acolo, chiar venind la noi cu un topor. A trebuit să ne negociem situația potențial periculoasă folosind un dialog personalizat, rezultatele căruia au fost determinate de ceea ce dezvoltatorii numesc „foaia de pricepere” – statistici precum Convingerea și Intimidarea care pot fi utilizate în confruntări ca aceasta. Am reușit să-l liniștim mai întâi prin bluff cu amenințări fizice și apoi trecând la o conversație mai pașnică, dezvăluind în cele din urmă informații valoroase pentru investigație. Conversațiile se bazează pe punctele mai sus amintite. Dacă nu aveți suficiente puncte în elocvență, de exemplu, nu veți obține ceea ce doriți de la barman. Sau dacă nu aveți suficiente puncte la psihologie, veți fi trimis la plimbare de un polițist cu care încercați să raționați.

De asemenea, puteți aplica abilitățile în timp ce explorați. Dacă nu investiți suficiente puncte în putere, teoretic vă va fi greu să deschideți o trapă sau să ridicați obiecte grele, iar obiectele ascunse vor fi mai greu de găsit fără suficiente puncte în „spot hidden”. În cele din urmă, totuși, nici unul dintre acestea nu părea să conteze. Dacă te chinui vei reuși și să deschizi trapa și dacă cauți destul de amănunțit găsești și obiectele, numai că totul va dura mai mult. Fiindcă jocul este unul bazat pe lucrările lui Lovecraft, o mare parte din joc se bazează pe ceea ce se numește „nivelul de sănătate mintală”. Nu am văzut prea mult din această caracteristică în acest moment al jocului, potrivit producătorului aceasta va fi încorporată mai târziu în poveste. Ce vedem până acum sunt momente în care personajul principal are coșmaruri, iar fiindcă nivelul de sănătate mentală era scăzut, personajul are atacuri de panică în aceste momente.

Call of Cthulhu pare un joc de detectivi, un fel de hidden puzzle, 3D, care însă devine mult mai mult. În primul rând, secțiunea de obiecte ascunse este realizată extrem de bine, mergeți în jurul unei scene pentru a găsi indicii, care treptat dezvăluie un fel de manifestare spirituală a ceea ce sa întâmplat acolo. Indiciile sunt bine plasate și atenția la detalii pare a fi mare. Însă jocul e mult mai mult decât atât. Jocul e plin de statui ale unor monștrilor, culte înfricoșătoare și vise neliniștitoare. Asta doar în „primele 3 ore de joc”, așa cum au numit dezvoltatorii versiunea actuală a jocului care ne-au trimis-o spre testare. Neliniștea se simte peste tot în joc și trece prin tine ca și jucător, ceea ce e oarecum spooky. Per total experiența cu jocul a fost mai intensă ca în Outlast, deci eu cred că trebuie să ne pregătim pentru ceva tare la sfârșitul lunii când jocul va apărea pe piață în varianta finală.

Lasa un comentariu
%d blogeri au apreciat: