Înregistrare
O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.
Perception Review
Gameplay6
Sunet & Grafică8
Poveste6.5
Raport calitate/preț4
6.1Overall Score
Reader Rating: (0 Votes)
0.0

Perception este o aventură horror first-person creată de The Deep End Games, care spune povestea lui Cassie, o femeie oarbă care descoperă misterele unui conac bânuit de una singură. Jocul a fost lansat recent pe Steam, iar din cauză că a trecut puțin timp de când am jucat un nou titlu horror și că premiza mi s-a părut interesantă, am decis să îl încerc.

Gameplay și poveste

Perception inițial pare un joc foarte interesant când vorbim de gameplay deoarece are un concept pe care nu l-am mai întâlnit până acum în orice joc. Joci din perspectiva unui personaj orb, Cassie, ceea ce înseamnă că nu poți vedea nimic, iar ca jucătorul să își formeze o idee despre locul în care se află, trebuie neapărat să aibă o imagine în față. Aici intervine ecoul de care se folosește Cassie să determine cum arată mediul ce o înconjoară.

Trebuie să lovești cu bastonul undeva ca să creeze un sunet ce se propagă în toată camera și se lovește de alte obiecte la care se formează un contur albastru, astfel se formează o imagine pe care jucătorul o vede doar câteva secunde. Ideea acestei caracteristici a jocului este motivul principal pentru care am ales să joc Perception.

perception

Cassie alege să-și confrunte coșmarurile pe care le are cu un anumit conac și ajunge înăuntrul acestuia, de unde pornește și gameplayul. Fiind un joc horror, când intri în el te aștepți să fii înfricoșat pe toată sau pe majoritatea duratei de gameplay. Ei bine, în Perception nu este cazul, deoarece numai la început sunt șanse să te sperii. Ești pus într-o casă despre care ți s-a spus că este părăsită iar deodată se trântesc ușile în urma ta, se aprinde subit un foc în șemineu și începi ocazional să auzi șoapte pe care nu le înțelegi. Până aici nu este nimic neașteptat de la genul horror. La început, cel mai înspăimântător lucru este gândul că nu vezi nimic și că trebuie constant să dai cu bățul în podea ca să vezi ce se află în camere și că la următorul pas poate apărea ceva în față când conturul obiectelor dispare.

Acest sentiment de îngrijorare constantă începe să dispară încet pe măsură ce parcurgi casa. Odată ce te-ai obișnuit cu stilul de traversat camerele, deja aștepți să apară un nou element horror, dar asta este cea mai mare problemă cu acest joc: gameplayului îi lipsește tensiunea și nu reușește să te sperie. Din această cauză, până la sfârșitul jocului, totul se simte cam sec pentru că devine un simulator de mers. Înafară de câteva jumpscare-uri de la început, mai rămâne să te înspăimânte doar un spirit banal care bântuie casa.

perception

The Presence este numele fantomei care bântuie casa și ea face ca și jocul să fie puțin mai greu. Așa cum am menționat anterior că trebuie să lovești cu bățul într-un loc să se formeze imaginea, nu ai voie să “abuzezi” de unealta ta. Dacă dai cu bățul de mai mult de trei-patru ori într-un singură zonă, sunt șanse foarte mari ca The Presence să apară, caz în care ai o singură opțiune: să fugi. Fantoma apare de nicăieri și o poți vedea chiar dacă nu folosești bățul, iar ea dacă te-a prins, te-a omorât și trebuie să o iei de la ultimul checkpoint. Ai șanse să scapi dacă te ascunzi în anumite cutii, după perdele, etc.

Jocul încearcă uneori să te streseze și să te facă să dai cu bățul de prea multe ori, fâcând anumite sunete ca să pară că ceva este pe lângă tine, iar tu să vrei constant o imagine să nu apară ceva neașteptat. Problema cu această fantomă care te urmărește, este că dacă rămâi calm și nu dai cu bățul de prea multe ori, ea nu apare deloc. Altă problemă este că atunci când apare, scade foarte mult FPS-ul și mi-a fost greu să mă ascund undeva când totul se mișcă în poze. În plus, atunci când te omoară fantoma ești pus la un checkpoint pe care nu îl semnalizează jocul atunci când dai de el și ajungi să te pierzi prin casă câteva minute până îți dai seama unde ești.

perception

În timpul în care nu te plimbi din cameră în cameră, poți interacționa cu mediul înconjurător doar prin deschisul ușilor și prin unele obiecte pe care atunci când le ridici și ai anumite “viziuni”, în care doar auzi monologuri sau dialoguri între persoanele care au locuit în casă prin trecut, iar aceste viziuni ar trebui să îți descrie evenimentele petrecute în casă, să îți formezi în cap o idee a poveștii. Dacă nu înțelegi din prima ce vor să spună viziunile, Cassie descrie singură concluzia evenimentelor.

Designul camerelor și al casei poate deveni confuz de multe ori pentru că odată ce am traversat o parte a casei și am îndeplinit obiectivul (care de obicei este să găsești o cheie sau o manetă ca să deschizi o ușă și să avansezi), aceasta dispare și când m-am întors, nu am mai știut unde mă aflu. Totuși nu asta nu a fost cazul de prea multe ori pentru că ai “un al șaselea simț” cu care vezi prin pereți obiectivul iluminat.

Din perspectivă, povestea în acest joc este singurul aspect interesant rămas după ce gameplayul începe să te plictisească. Pe parcurs, foarte multe lucruri nu se leagă și durează să înțelegi exact ce s-a întâmplat cu oamenii și fantoma din casă de-alungul istoriei.

perception

Cu toate astea, la final este explicată povestea, Cassie aflând că toți foștii locuitori ai conacului sunt strămoșii ei. La sfârșit, toate spiritele acestora o ajută să ucidă fantoma, după care Cassie poate însfârșit să părăsească conacul.

Ceea ce m-a nemulțumit pe mine cel mai mult este durata de gameplay. Am reușit să termin întreaga poveste în mai puțin de patru ore și am simțit că sfârșitul a fost grăbit din moment ce nu am fost lăsat să explorez, ci mi s-a spus exact unde trebuia să ajung și ce să fac.

Sunet și grafică

Perception are multe imperfecțiuni, dar vizual, jocul arată destul de bine. Stilul în care se “aprinde” camera când se face zgomot este unic, în special modul în care vântul luminează potecile de afară.

Sonorul reușește să creeze o atmosferă tensionată (la început). Vocile protagonistei și a celorlalte personaje par autentice în mare parte, dar mi-a plăcut în special vocea distorsionată a lui The Presence și felul prin care încerca să comunice cu mine.

Concluzie

Lui Perception are multe lipsuri și nu a reușit să mă captiveze. Sentimentul că jocul este din genul horror dispare în primele 10-15 minute de gameplay și ajungi să te plictisești relativ repede de el. Gameplayul nu durează mai mult de patru ore și are zero abilitate de a fi rejucat, iar la cei 23 de euro ceruți pe el, nu pot să îl recomand.

About The Author

Poza de profil pentru Ducky_

Related Posts

%d blogeri au apreciat: