Înregistrare
O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.
Rad Rodgers: World One Review
Gameplay6
Poveste7.5
Garfică6
Sunet8
6.9SCOR
Reader Rating: (0 Votes)
0.0

Rad Rodgers: World One promite să readucă în atenția publicului jocurilor de tip platformer, foarte populare în anii anii 90′. Cei de la Interceptor Entertainment s-au inspirat de la titluri clasice precum Commander Keen, Conker, Ruff’n’Tumble și Jazz Jackrabbit. Jocul s-a lansat pe data de 1 decembrie 2016.

Poveste

Rad este un băiat neastâmpărat care joacă cam multe jocuri video. După o perioadă intensă de gaming, el se decide să meargă la culcare. La un moment dat este trezit de vechea și prăfuita lui consolă care se pornește singură. Dintr-o dată un vortex apare și îl trage pe puști în televizor, acolo realizează că este personajul principal dintr-un joc video.

Dusty este bunul prieten al lui Rad cu o gură cam mare. El este propria consolă a lui Rad care a prins viață și acum încercă să își ajute prietenul prin viitoarele sale avenuri.

Aventura celor doi începe în First World( Prima Lume) și continuă prin șapte etape periculoase, cu acțiune și umor. Jungla din lumea în care se află cei doi a fost infectată de niște forțe feroce care distrug tot ce prind, rămâne la datoria eroilor noștri să salveze jungla, locuitorii ei și să vindece copacul bătrân.

Gameplay

Mecanicile sunt foarte similare cu cele ale lui Shadow Complex, unde poți ținti și trage în absolut ce parte dorești. În mare parte eu am jucat doar pe gamepad, dar jocul se poate juca la fel de bine și de pe tastatură și mouse. Fiind un platformer 2D unde săriturile trebuie să fie precise, tastatură este cam limitată și poți avea probleme la capitolul mobilitate. Pe lângă arma principală Rad poate accesa arme mult mai puternice, cum ar fi un Laser cannon, un grenade launcher sau un flamethrower, pentru a le folosi trebui să treci cu personajul principal prin niște sfere luminoase diferit colorate. Ele sunt mult mai puternice ca pistolul principal, dar au mai puțină muniție și se găsesc destul de greu.

Uneori vei putea să îl folosești pe Dusty într-un alt univers, mult mai pixelat. El va trebui să treacă pe acolo fără să își piardă pixeli(viețile lui Dusty), dacă rămâne fără atunci este scos din Pixelverse, iar Rad își pierde o viață.

Nivele sunt destul de bine realizate cu inamici poziționați foarte bine astfel încât să treci fără sa te chinui prea mult. Din păcate, ultimul boss este cam overpowered din punctul meu de vedere, înțeleg că este finalul și că ar trebui să fie greu de învins, dar eu consider că are puțin cam multă viață, iar dacă mori și ai folosit un obiect ajutător cum ar fi o sferă cu viață sau o armă mai puternică, când te respawnezi, ele nu vor mai fi acolo și vei fi nevoit să te descurci fără.

Grafică și Sunet

Stilul graficu utilizat este destul de bun, din punctul meu de vedere se putea lucra mai mult la detalii, ar fi fost perfect dacă personajul ar putea interacționa mai mult cu mediul înconjurător.

Sunetul este foarte bine realizat, vocea lui Dusty i se potrivește ca o mânușă, iar cea lui Rad este acceptabilă. Muzica fost scrisă de Andrew Hulshult, el  și-a combinat talentul și experiența cu pasiunea pentru jocurile retro pentru a realiza coloana sonoră a acestui joc.

Concluzie

Dacă ești pasionat de acest tip de jocuri, eu zic că merită să îi dai o șansă, dar eu nu am rămas impresionat de ceea ce oferă jocul. Cu puținele ore de gameplay el nu a reușit să mă convingă că își merită prețul de $11,99. Să sperăm că pe viitor va exista un World Two care va completa primul joc.

About The Author

Poza de profil pentru Patrick

Related Posts

%d blogeri au apreciat: