Înregistrare
Or


O nouă parola a fost trimisă către email-ul tău.
Soldiers of the Universe Review
Gameplay5
Poveste4.5
Grafică6
Sunet3
4.6Overall Score
Reader Rating: (0 Votes)
0.0

Soldiers of the Universe este un joc indie FPS lansat în luna septembrie anul trecut. Acesta a fost creat de Rocwise Entertainment și am avut ocazia să îl încerc. Din screenshot-uri și din trailer jocul mi-a părut interesant, dar pot spune ca m-a dezamăgit când a venit vorba să-l joc.

Povestea este aproximativ aceeași în toate shooterele de acest gen, cum ar fi Call of Duty, unde nu sunt prezentate în detaliu personajele înafara câmpului de luptă. Jocul începe cu un bărbat care află că tatăl lui a fost împușcat de către teroriști într-o misiune militară din Turcia, unde are loc și majoritatea acțiunii din joc, după care el se înrolează în armată să înfrângă teroriștii din acele părți și urmează clasicul ordin: „Mergi acolo, elimină acei soldați și întoarce-te ca să primești următoarea misiune”. Povestea nu e un element cu un rol major în Soldiers of the Universe, dar ar fi fost plăcut să văd o trecere de la aceleași scenarii întâlnite în campaniile FPS-urilor.

Soldiers of the Universe are o singură campanie care poate fi jucată în co-op sau single-player, fără un alt mod multiplayer. Imediat când am început campania am rămas cu un gust amar în gură. Vocile personajelor nu vin din direcția în care se află în joc, toate se aud de parcă omul meu e cel care vorbește, iar expresiile faciale ale personajelor sunt slab generate. De obicei când cineva vorbește nu se mișcă decât gura și ocazional ochii, fără clipit, nimic. Muzica din nivele nu se aude ca în orice joc, adică la același volum tot timpul, ci pe hartă diferă sunetul și direcția din care vine muzica în funcție de unde te aflii, de parcă e emisă de la niște boxe invizibile. În plus, pașii personajului tău nu sunt sincronizați cu sunetul lor și devine iritant foarte repede.

Fiind un shooter, mecanica de tras se află la baza jocului, dar și aceasta lasă de dorit. Atunci când tragi cu orice armă reculul este aproape absent, ceea ce teoretic ar face orice inamic prea ușor de omorât, dar când se adaugă în ecuație faptul că la distanță se creează o ceață care îi face pe inamici greu de văzut, trasul se simte ciudat și nesatisfăcător. AI-ul din întreg jocul este prost programat, ceva ce face ca jocul să pară mai puțin realist și mai plictisitor. Vreau să spun că atunci când vezi că ești singurul de pe hartă care se mișcă, iar teroriștii și echipa ta stau pe loc fără să scoată un sunet sau să tragă unii în alții, îți piere cheful de acel joc. Campania este relativ scurtă, având doar câteva misiuni, dar cu cât avansezi mai mult, îți garantez că la sfârșit te vei bucura că s-a terminat.

Hărțile par a fi făcute aleatoriu fără prea mult timp petrecut în crearea lor deoarece jucătorul nu poate să se folosească destul de hartă în timpul misiunilor atunci când trage. În multe dintre clădiri nu te poti urca ca să tragi de la geam și membrii echipei tale de obicei ocupă locurile care oferă destulă acoperire și ești lăsat să te descurci cu inamicii așa cum poți. Asta reprezintă o problemă și mai mare atunci când e prezentă acea mecanică de „suppressing” care face să îți sară mult ținta atunci când ești împușcat și îți reduce vizibilitatea în colțurile ecranului.

Grafica din Soldiers of the Universe este aspectul care m-a dezamăgit cel mai puțin. Pentru un joc indie, el arată relativ ok. Texturile terenului sunt destul de slabe, dar în rest am putut trece cu vederea alte lucruri. Într-un joc ca acesta, eu nu sunt foarte atent la grafică, ci îl joc pentru gameplay și poate pentru poveste.

Concluzia este că nu pot să recomand Soldiers of the Universe din cauză că îmi pare a fi un joc neterminat cu o grămadă de bug-uri și probleme de design. Nimic din el nu m-a făcut să vreau să trec mai departe în timp ce jucam, ci am rămas de multe ori frustrat cu mecanicile de tras și cu AI-ul dezorganizat.

Lasa un comentariu
%d blogeri au apreciat: