Bedlam Review

Uitându-mă pe Steam am observat un joc al cărui descriere mi-a atras atenția deoarece citisem un articol despre o carte scrisă de Brookmyre, despre un inventator care și-a trimis colaboratorul într-o realitate virtuală în care jocurile video prindeau viață și erau transformate în realitate. Jocul despre care vă vorbesc este Bedlam și este bazat pe această carte.

Lansat de RedBedlam, jocul prezintă povestea din carte, care are ca personaj principal pe Heather Quinn (Athena), colega lui Ross Baker (Bedlam). Athena se oferă voluntară pentru un experiment, care o transportă într-o realitate virtuală, trezindu-se într-un joc, Starfire, pe care ea îl jucase în tinerețe. problema este că ea nu are cale de scăpare și trebuie să termine jocul, scăpând cu viață, pentru a scăpa.

Gameplay

Totul bine și frumos până aici, așa că mi-am propus să încerc să termin jocul și să mă bucur de el. Primul lucru care l-am observat a fost că Bedlam intră direct în poveste. Te trezești din start într-un joc cu grafica anilor ’90. Automat m-am gândit la Duke Nukem sau Doom și credeam că voi avea o experiență plăcută, plină de amintiri. Jocul este un FPS și pornești cu un pistol. Spre deosebire de titlurile amintite anterior, sistemul de ochire, țintire și tragere este groaznic. Chiar dacă jocurile respective au fost create acum mulți ani, ele au prins la public și datorită faptului că te puteai juca decent pe ele. În Bedlam lucrurile stau diferit. Ca să țintești ai nevoie de noroc chior sau ca adversarul să-ți sară direct în față.

Chiar dacă m-am jucat pe modul „Easy”, jocul a fost dificil. Am murit de multe ori și a trebuit să mă întorc la ultimul checkpoint. La un moment dat, am ajuns la una din misiunile avansate de la primul nivel și am luat-o rău pe coaja, nu neapărat pentru dificultatea jocului sau a adversarilor, ci datorită dificultății de a ținti adversarii. Ajungi repede să deblochezi realizările Steam și arme avansate (după 10-15 minute de joc aveam deja o pușcă automată), însă problemele legate de lucruri elementare devin enervante.

Lucrul care m-a deranjat mai tare a fost dificultatea adversarilor mari, cei numiți „boss”, care ar trebui să te încurce bine de tot. De multe ori m-am trezit că îi omor mult mai ușor decât pe adversarii obișnuiți, soldații cu pistoale. După ceva frustrări, reușești totuși să termini nivele și să evadezi din joc. Când evadezi, ești trimis direct în alt joc. Mi-am pus speranțe mari în acest salt, gândindu-mă că primul a fost probabil realizat după un joc vechi, prost, și au păstrat acel sistem. Problema este că și al doilea joc avea aceleași probleme. În plus, nivelele cam semănau. După aproximativ o oră de joc, începi să simți oboseala și plictiseala unui gameplay repetitiv și enervant. De la jocul SF, ajungi să joci un nivel plasat în Al Doilea Război Mondial. Aici mori și mai repede și ai aceleași probleme. Am încercat să termin totuși jocul, dar am devenit de-a dreptul iritat, lucru care mi se întâmplă foarte rar, așa că l-am abandonat.

Grafică

Deși adaptată cerințelor moderne, grafica păstrează elementele anilor ’90. Nu s-au făcut randări bune calitativ și nici îmbunătățiri. Nu sunt probleme de mișcare sau erori, însă dacă mă uit mai atent la jocurile pe care eu le jucam când eram copil, acestea arătau mai bine ca Bedlam. Totuși la nivele ceva mai moderne, texturile sunt ceva mai bine lucrate. Diferența este clară, însă tot nu este de cea mai înaltă calitate.

Pe partea de sunet, vocile sunt bine lucrate, însă efectele sonore sunt dezastroase. Zgomotul scos de arme mă zgârie pe urechi și am fost nevoit să-mi dau căștile mai încet la un moment dat, pentru că devenise enervant.

Tot în această categorie, cred că ar trebui să vorbim despre performanță. Bedlam mănâncă enorm de multe resurse. Rulez un procesor i5 cu patru nuclee, la 3.5 GHz, iar jocul îmi mănâncă 40% din acesta. În plus, consumă și 4 GB din memoria RAM. Mă întreb oare pe ce? Ca să vă faceți o idee, GTA V consumă 50% din procesor, în timp ce CS:GO 25-30%. Jocul pornește în mod fereastră și eu am făcut prostia să-l pun pe tot ecranul. Calitatea graficii s-a deteriorat în acest mod și am avut și crash-uri.

Concluzie

Bedlam beneficiază de o poveste care promite multe, însă jocul lasă de dorit din multe privințe. Gameplay-ul este repetitiv, slab și obositor. grafica e decentă, iar sunetul ar trebui refăcut pe partea de efecte, după părerea mea. În plus, sunt multe probleme de performanță și stabilitate. Din păcate eu nu mă voi mai apropia de acest joc, cel puțin dacă dezvoltatorii nu rezolvă problemele majore. la un moment dat chiar m-am gândit că jocul este un Early Access și m-am decis să verific, pentru a nu-l critica prea dur, dar se pare că m-am înșelat.