Carmageddon: Reincarnation Review

Cei care se jucau în anii ’90 sigur au încercat măcar o dată Carmageddon, cel puțin Carpocalypse Now, un joc care se găsea pe toate PC-urile copiilor din acea vreme și care aducea o serie de violențe fără sens și fără precedent în industria video. Genul acesta de joc a adus mulți contestatari, dar și mulți fani și a deschis drumul unor jocuri precum Postal și GTA. Inspirat de filmul și conceptul Death Race, Carmageddon a înregistrat un succes imens ș ia adunat o mulțime de fani, iar când producătorul a încetat producția pentru titluri noi s-au adunat mulți nostalgici, care au cerut o continuare. Așa s-a născut proiectul Carmageddon: Reincarnation, pornit de către Stainless Games prin Kickstarter. După cum era de așteptat, proiectul a avut repede susținători și banii pentru producție s-au adunat destul de repede. Jocul este acum finalizat și este disponibil pe Steam.

Carmageddon: Reincarnation este întoarcerea pe piață a titlului original și păstrează elementele cunoscute și iubite de fani, dar adaugă și elemente noi seriei, încercând să adune noi fani. Jocul este unul cu mașini, dar nu este unul clasic. Nu veți găsi mașini reale și nici senzație reală de condus. Nu este nici un arcade; este pur și simplu un joc în care este recomandat condusul neglijent, nerespectarea regulilor, încălcarea legii, călcarea oamenilor și a animalelor și distrugerea adversarilor. Nu vă așteptați la grafică de top sau vreo urmă de realism în joc; acesta este făcut pentru nostalgici și păstrează elemente grafice similare ultimului titlu din serie, lansat în 2000.

Gameplay

Carmageddon: Reincarnation păstrează majoritatea elementelor jocului clasic, dar le transpune într-o manieră ușor modernă, și zic ușor, deoarece multe elemente nu au fost modernizate. Modul single-player este puțin diferit de ce oferea originalul. Ai la dispoziție câteva mașini mai slăbuțe și fiecare nivel conține 3 curse. Cursele au diferite obiective, toate fiind la dispoziția jucătorului. Primul tip de cursă în care participi îți dă posibilitatea să alegi cum vrei să câștigi. Ai 3 variante disponibile: participi normal în cursă și faci turele prin checkpoint, iar dacă ajungi primul câștigi; distrugi toți adversarii, rămânând singur în cursă; sau omori toți oamenii pe care îi găsești pe stradă, care nu sunt în număr mic, de obicei, între 300 și 800. Pare simplu să alegi prima opțiune, dar mașinile se conduc destul de rău, de multe ori nu poți controla eficient mașina și, în plus, trebuie să finalizezi 8 ture de circuit. Asta îți ia cam 15-20 de minute, agonizante de multe ori. Este ușor să te plictisești și să te enervezi în astfel de cursă, iar adversarii, care au aceleași obiective ca și tine, abandonează repede cursa normală, fugărindu-te și încercând să te distrugă.

Specific jocului original, fiecare traseu e plin de butoaie care conțin puteri. Acestea includ tot ce găseam în Carpocalypse Now, de la arcuri care propulsează adversarii, la curent electric care prăjește pietonii, însă sunt și elemente noi, mai ales pe partea negativă, care îți afectează mașina. Deci alegerea puterilor este aleatorie și în funcție de ce găsești ai noroc sau ghinion. La fel ca jocurile vechi, Carmageddon: Reincarnation nu respectă nici o regulă reală. Mașina merge pe pereți, pe sub apă, cu capul în jos, oricum vrei tu, iar reparațiile se fac instant, în timpul cursei. pe parcursul curselor, găsețti uneori chei de upgrade, care îți permit să-ți îmbunătățești mașinile. Aceste îmbunătățiri se deblochează odată cu cursule și nivelurile terminate, iar alegerea este a ta, în privința mașinilor pe care le vrei îmbunătățite.

Un alt tip de cursă pe care îl întâlnești chiar de la început este, teoretic, unul de viteză, în care câștigător este desemnat cel care termină primul trei ture de circuit. Spun teoretic, pentru că nu trebuie neapărat să faci cursa. Poți alege să joci murdar, distrugând adversarii. Dacă reușești să distrugi un adversar îî poți fura turele de circuit pe care le-a finalizat. Un al treilea tip de cursă este unul cu puncte intermediare aleatorii, în care câștigător este desemnat cel care reușește să atingă 10 astfel de ture. Din nou, poți fura puncte intermediare de la adversari, dacă îi distrugi. Atenție, însă, același lucru pățești și tu dacă ești distrus.

AI-ul este conceput destul de bine și vezi acest lucru în acest al treilea tip de cursă. Mașinile care reușesc să adune checkpoint-uri sau puncte intermediare, vor fugi să le prindă pe toate să facă cât mai repede numărul de 10. Celelalte, vor încerca să le fure de la restul, fugind după toată lumea. Nivelul de dificultate este dat de tipul de mașini implicate în cursă. De obicei, mașinile de viteză au armură mai slabă și sunt distruse mai ușor. Altele, au viteză mică, dar sunt grele, și, implicit, sunt greu de distrus și încearcă să câștige prin forță brută.

Nu avem foarte multe trasee la dispoziție, și asta nu e bine, deoarece, dacă joci câte 20-30 de minute pe același traseu, jocul devine monoton și, pe alocuri, plictisitor. există totuși posibilitatea de a-ți crea propriile trasee, însă, ți acestea, vor folosi aceleași elemente grafice. Nici la mașini diversitatea nu este mare. va fi frustrant pentru mulți să constate că nu au acces la mașinile mari, cu care erau obișnuiți din jocul vechi. Ele există, însă trebuie deblocate, iar pentru a face asta, ai nevoie de ore bune în joc. Primele mașini disponibile sunt încete, disproporționate, ca și putere cu adversarii și sunt controlate greu. Controlul nu devine mai bun la modelele de top, însă măcar cu acelea ai forță.

Pe lângă modul clasic de joc, poți opta pentru participarea în curse libere, pe un traseu întins, unde singurul scop este distrugerea adversarilor. Acest mod de joc aduce cel mai mult cu primele titluri ale seriei, însă parcă îi lipsește ceva. eu am acest sentiment, chiar dacă am jucat mult Carpocalypse Now. Parcă distracția se estompează în Carmageddon: Reincarnation și asta nu face bine acestui tip de joc. Există însă o modalitate de a elimina și plictiseala: modul online. Dacă ai ceva prieteni cu care să joci, acest mod de joc este cel mai promițător. Problema e că dacă nu ai prieteni, serverele nu sunt multe. Vei găsi adversari seara, dar peste zi, este cam pustiu. Modul online suferă totuși de două probleme majore, care, după părerea mea ar trebui implementate, și anume, lipsa pietonilor, un mare minus, din punctul meu de vedere, și, în al doilea rând, lipsa boților. Dacă nu se adună oameni, nu ai cu cine juca, iar dacă unul iese, locul lui rămâne liber, nu intră un bot.

Grafică și sunet

În primele zile după lansare au fost discuții referitoare la probleme tehnice și de performanță legate de joc, observate din perioada de dezvoltare și nerezolvate. Acum însă, jocul a suferit un update major și pot spune că grafica este decentă, chiar dacă este puțin rudimentară, iar performanța este bună. Nu am avut probleme pe 720p și nici pe 1080p, cu toate puse la maxim. Eu am rulat pe Windows 10 x64, procesor Intel i5-4690k, 16 Gb RAM și placă video Nvidia GTX 760.

După cum spuneam, grafica este puțin rudimentară. Nu sunt elemente moderne, însă nici nu scârțâie. Mașinile au animații bune și la distrugere, însă tema este specifică jocurilor de la începuturile anilor 2000. Pietonii fug apucați, iar când sunt loviți sare sânge peste tot. Sunetul, în schimb, este mult mai bine conturat. Coloana sonoră este bună, fiind compusă din piese rock sau trance/dubstep, care se potrivesc cu atmosfera jocului și te țin în priză.

Concluzie

Carmageddon: Reincarnation este un reboot, menit să atragă melancolicii seriei vechi și să aducă din nou jocul sadic și fără reguli în atenția publicului. Lucrul acesta a reușit, dar cred că se potrivea mai bine o grafică modernă jocului, iar controlul putea fi înbunătățit. Aș fi dorit un conținut mai variat și mai multe lucruri noi, însă, cu toate acestea, eu l-am jucat cu plăcere.