Register
Or


A password will be e-mailed to you.
Asrock

Left Alive este unul din jocurile cele mai așteptate luna aceasta. Fiind creat de Square Enix, jocul promite multe, dar, din păcate, nu prea reușește să atingă acele promisiuni sau speranțe la nici un capitol. Personal, aveam așteptări destul de mari de la joc și chiar dacă am văzut câteva prime păreri descurajatoare tot mi-am dorit să încerc Left Alive și, într-un fel, mi-am dorit să îmi placă și am încercat pe tot posibilul să iau părțile bune ale jocului și să trec peste micile probleme. Din păcate, părțile pozitive au fost în mare parte inexistente și m-am lovit de probleme de tot felul la tot pasul. În primul rând, am încercat să transmitem live și să înregistrăm măcar prima parte a jocului, dar ne-am lovit de bariera imperturbabilă a copyright-ului impus din oarecare motive de producător. La fiecare cutscene transmisia s-a întrerupt pentru că e conținut protejat, sunetele sunt tăiate, pentru că e conținut protejat, și vocea noastră peste video este tăiată pentru că, se pare, este conținut al cărui autor și drepturi este Square Enix. Cenzura asta este parcă desprinsă din tema jocului…

Povestea din Left Alive îți cere să te joci cu unul din trei personaje separate, care, în mod accidental, rămân în viață singuri, după un accident, într-o țară sfâșiată de război, cunoscută sub numele de Novo Slavia. Este un fel de război rece al Rusiei cu Germania (dacă e să ne uităm atent și să ignorăm numele fictive, dar pline de inspirații proaste). Cei trei protagoniști sunt caractere clasice ale acestor jocuri. Avem un pilot de robot de luptă, Mihail, un ofițer de poliție cu un trecut misterios, Olga și un om evadat dintr-o închisoare, Leonid. Povestea începe ca un banc prost în care trei oameni care nu ar trebui să aibă mai nimic în comun se întâlnesc, dar este dezvoltată oarecum pe parcurs, însă nu suficient de mult încât să aibă vreun sens logic. Povestea este plasată în universul Front Mission, care este o serie de jocuri de strategie și dacă nu ați auzit de ea până acum nu e problemă pentru că nu a fost lansată în adevăratul sens al cuvântului în Europa. Ideea e că avem un război în viitor, în jurul anului 2130 în care omenirea are la dispoziție niște roboți de luptă mecanizați conduși de soldați.

Pe hârtie premisa jocului este bună, dar din primele momente când intri în el ești lovit de elemente contrastante care te fac să verifici dacă ai jocul care trebuie înainte, să te uiți în calendar să vezi în ce an ești, poate cumva te-ai teleportat în trecut sau într-un univers paralel, să îți dorești să oprești jocul și să treci mai departe sau pur și simplu să te minunezi cum un joc așa de mediatizat poate arăta în felul în care o face. Îmi propusesem să vorbesc mai târziu despre partea grafică, dar nu mă pot abține. Grafica are texturi pe care le-am văzut prin 2001, mișcarea (și animația) sunt hilar de imprecise și rigide, iar personajul tău se mișcă pe unde vrea el în loc să răspundă la comenzile tale. Nivelele sunt de dimensiuni reduse, dar extrem de prost concepute, neavând nici un fel de informații pe unde să mergi și ce trebuie să faci, sistemul de luptă e prost, nu am cum să-i zic altfel, iar sunetul pare înregistrat de un studio de mâna a treia. Vocea personajelor principale este înregistrată ca o piesă de teatru de pe Radio România actualități, cu inflecțiuni grave care te fac să crezi că povestea e serioasă și pericolul pândește la tot pasul. În schimb inamicii și personajele întâlnite în mod aleator pe unde mergi au aceeași voce și cam aceleași texte. Mai mult, mai ai și un fel de calculator personal care ar trebui să te ajute, dar care începe să vorbească într-una când ești în zonă cu inamici: „Se apropie inamicii, inamicii se apropie, inamicii se apropie.” E Ok să-ți spună acest lucru când ești atacat sau văzut poate, însă cum mai toate locurile sunt pline de inamici și cum îți spune acest lucru de fiecare dată când aceștia sunt în zonă chiar dacă ei nu te văd, cam asta se aude tot timpul jocului și după 5 minute devine enervant. După o oră îți vine să-l înjuri și să te gândești că poate ți-ai luat un papagal vorbitor în casă și cumva doar aia știe să spună și mai are și vorbește într-una.

De gameplay ce să zic… Left Alive este un joc stealth foarte greu pentru că nu te ajută cu nimic designul, engine-ul și construcția jocului. Fiind un joc stealth, trebuie să te apropii de inamici și să încerci să-i elimini tăcut. Problema e că nu ai nici un buton care să îți permită să faci asta. Fie îi împuști alertând pe toți din zonă cu zgomotul, fie le dai în cap cu ceva de suficiente ori încât să nu apuce să strige. Dacă ai făcut zgomot ai murit și jocul are câteva checkpointuri la fiecare nivel și nu îți permite să salvezi. Dacă ai murit undeva la sfârșitul unui nivel, ghinion, o iei de la capăt! De cele mai multe ori harta e plină de inamici încât nu te poți furișa pe lângă ei, așa că ai două opțiuni: lupta sau fuga. Lupta este de cele mai multe ori ineficientă pentru că tu ești mai slab, mai prost echipat decât inamicul și jocul pur și simplu n u ascultă comenzile tale și face ceea ce vrea. Singurele momente când te lupți cu adevărat sunt câteva misiuni scriptice când ți se cere să intri într-un robot și să distrugi totul în cale sau să împuști o groază de inamici cu armele puse la dispoziție. Cea de-a doua variantă, fuga este un fel de ruletă rusească. Trebuie să fugi și să te rogi să nu te țintească inamicii. Câteodată îți iese și termini nivelul. De cele mai multe ori nu îți iese și o iei de la capăt. Deci opțiuni stealth.. IOC!

Fiind un joc de acțiune ai totuși arme și un sistem de crafting. Din păcate, Left Alive are un control execrabil, ținta este praf, gloanțele nu merg unde trebuie și, cu un pistol, de exemplu, cum primești la început, trebuie să tragi un încărcător întreg în inamici și nici așa nu ești sigur că mor, asta pe cea mai ușoară dificultate. Trebuie să te târăști pe fiecare hartă și să cauți pe jos obiecte pentru crafting. Sistemul de crafting e simplu, din fericire și poți face ușor dispozitive explozive improvizate care te ajută mai mult decât armele în luptă. Problema majoră este legată de inventar pentru că nu poți căra prea multe obiecte și nu ai niciodată suficiente lucruri. De exemplu, muniția este puțină ș ieste diferită de la armă la armă. Fiindcă nu poți căra prea multă vei lăsa la o parte un anumit tip de muniție pentru care nu ai armă, numai că la următoarea misiune primești exact arma pentru care era muniția respectivă și acum nu ai gloanțe și nici nu mai găsești. Jocul nici nu îți spune de ce ai nevoie și de ce nu și atunci ajungi să cari niște prostii și să-ți lipsească lucrurile cu adevărat necesare.

Nu cred că am să insist mai mult cu Left Alive pentru că nu are sens să mă repet și să mă întorc la ceea ce am spus mai devreme. Am să concluzionez scurt și la subiect. Jocul este un shooter stealth foarte greu de jucat și din prisma ideii în care a fost conceput și prin faptul că nu îți dă indicații, dar mai ales din cauza controalelor care sunt prost optimizate și neresponsive. Grafica este la nivel de 2001, sunetul tot cam de pe acolo și povestea este ștearsă. Singurele momente interesante sunt acelea în care controlezi acei roboți și tragi în tot ce mișcă, dar acestea sunt puține. Din păcate sunt profund dezamăgit de acest joc și mie chiar îmi plac jocurile făcute de Square Enix, dar la Left Alive nu găsesc lucruri bunicele între grămadă de prostii despre care să vorbesc.

Lasa un comentariu
Left Alive Review
Poveste3
Gameplay3.5
Grafică și sunet3
3.2Scor
Reader Rating: (0 Votes)
0.0
%d blogeri au apreciat: