Megalo Polis Review

Este o întreagă nebunie la nivel mondial cu alegerile din Statele Unite în această perioadă, iar această se reflectă inclusiv asupra gamerilor. Pentru a profita de acest interes major anul acesta, Black Sheep Studio, un studio independent de jocuri a lansat un joc cu temă electorală numit Megalo Polis. Jocul este unul de strategie cu o abordare satirică asupra alegerilor prezidențiale din 2016.

Poveste

Megalo Polis ne trimite în mijlocul luptei nebune la nivel politic între candidații la președenția SUA. Va trebui să te implici, să te strecori, să promiți lucruri imposibile, să pornești scandaluri și să manipulezi masele pentru a te asigura de victorie. Jocul te va obliga să te miști rapid, să folosești orice mijloace pentru a câștiga și îți permite să joci nu numai cu cei doi candidați implicați acum în listă, dar și cu Obama pentru al treilea mandat sau cu candidați eliminați precum Bernie Sanders sau Ted Cruz.

Gameplay

Ideea jocului pornește de la o premiză simplă acceptată de toată lumea: fiindcă ești implicat într-o luptă politică, pentru a câștiga trebuie să-ți cucerești alegătorii. În Megalo Polis faci asta intrând în mijlocul lor și convertindu-i la culoarea ta. Practic tu controlezi unul din candidați și vei avea harta Americii în față. Alegi o regiune, stat, ce o fi și intri în joc. Acolo, fiecare dintre candidați sunt plasați pe o hartă și aceasta este plină de zone cu oameni din diferite clase sociale, împărțiți pe niște pătrățele care au rol de cartiere. Trebuie să fugi cu candidatul tău în una din această zonă, te apropii de omuleți până aceștia își schimbă culoarea în a ta. Când îi schimbi pe toți într-o culoare cartierul, casele și oameni iau culoarea ta și îți generează bani. Fugi apoi repede în altă zonă și faci la fel. Adversarii fac același lucru, iar timpul este limitat. La finalul timpului de joc se controlează numărul  de cartiere deținute, iar cel care are cele mai multe câștigă regiunea și acumulează puncte la total.

Aceste acțiuni par simple, dar jocul se mișcă la o viteză foarte mare încât de multe ori te simți pierdut pe harta aceea mică. Mi s-a întâmplat mai întâi în prima misiunea, apoi din nou la a treia și mai departe la fel, deci nu ține de inexperiență. Pur și simplu te depășește viteza jocului. Ai cartiere controlate și adversarii ți le atacă, fugi să le aperi, te trezești cu altul atacat, te mai duci să colectezi niște bani și uiți să mergi după cartiere libere și ajungi să pierzi alegerile pentru că se termină timpul. Ca în viața reală, banii au o importanță majoră în joc. Cu ajutorul lor deblochezi abilitățile speciale ale fiecărui candidat, cu ajutorul cărora atragi mai repede alegătorii.

Sunt destul de multe acțiuni, marea lor majoritate fără scrupule și de aici sarcasmul jocului. Spre exemplu, o abilitate îți permite să arunci cu bani în stânga și în dreapta, iar alegătorii vin fugind înspre tine. Nu că asta nu s-ar putea întâmpla (vezi Gigi Becali), dar nu cred că un personaj ca Obama s-ar preta la așa ceva. Sau vei putea lansa un scandal sexual (sex tape probabil), care blochează un adversar pentru un timp într-un anume loc. Ai posibilitatea să ataci cartiere neutre sau să încerci să cucerești cartiere controlate de adversari. Cele neutre durează mai puțin, bineînțeles, iar dacă adversarul vin în cartier acțiunea ta se va bloca.

Conceptul jocului este unic, ușor de învățat dar greu de stăpânit. Problema pe care eu am găsit-o este că după un timp nu foarte lung începi să obosești și automat să te plictisești. Repetând la nesfârșit aceleași lucruri ajungi să nu mai vrei să le faci. Mai mult, jocul mai are și niște buguri, mi-a dat crash de mai multe ori pe Windows 10, inexplicabil, de fiecare dată în momente când se încărca noul nivel. Jocul mi se pare ok ca un experiment, ca un joc de strategie, dar este mult prea repetitiv și nu te atrage să joci mai mult și mai mult.

Grafică și sunet

Grafica personajelor nu m-a atras. Acestea sunt desenate în stil caricaturist, dar parcă prea evidențiat. Mai mult, acestea sunt mari în comparație cu cartierele și se evidențiază și mai tare. Oamenii din cartiere, străzile, clădirile și efectele, în schimb, arată foarte bine. Acest contrast este ciudat, dar am putut să trec ușor peste el. Sunetul însă mi-a displăcut mult. Vocile sunt pițigăiate, muzica mi s-a părut enervantă, agitantă poate și am preferat să îl joc pe mut.

Concluzie

Megalo Polis a fost lansat exact la momentul potrivit, momentul în care o lume întreagă e cu ochii pe alegerile din SUA. Spun asta pentru că, în general, gamerii nu sunt atrași de politică. Mai mult, controversele legate de candidații de anul acesta sunt foarte mari, iar jocul se potrivește și mai bine, iar asta este meritul producătorului. Probabil dacă ar fi fost lansat în oricare altă perioadă jocul nu ar fi trezit nici un interes și, din păcate, probabil nu mult după alegeri va fi uitat. Gameplay-ul cu care vine jocul este inedit, merită încercat, dar devine repetitiv. Grafica este bună per total, dar efectele sonore nu m-au atras. Experiența jocului este însă inedită și merită încercat măcar.