Outlast 2 Review

Săptămâna trecută am jucat Outlast 2, jocul mult anticipat și proaspăt lansat de către Red Barrels. Noi am testat jocul pe Xbox One cu ajutorul unui controller și l-am jucat la ore destul de înaintate, așa că sentimentul de groază a fost puțin amplificat. Jocul nu este conceput pentru cei slabi de inimă, lucru care s-a văzut și la noi în primul gameplay pe stream, când atât eu cât și spectatorii am avut parte de anumite momente de șoc. Jocul ne aduce o experiență horror unică, care se delimitează chiar ș ide primul joc al seriei, bazându-se pe o tensiune mare dată de întâlnirea ta cu monștrii, oameni sadici și o omniprezentă stare de neliniște din care nu ieși până nu termini jocul.

Acțiunea din Outlast 2 este plasată în deșert, denumit Sonoran Desert și ne prezintă o lume total diferită față de cea din primul joc, oferind spații largi, deschise, față de azilul din primul titlu. protagonistul este Blake Langermann, un cameraman care trebuie să își găsească soția Lynn, care este dispărută după ce aceștia se prăbușesc cu un elicopter. Regiunea în care s-au prăbușit este locuită de un cult religios și de un altul anti-religios și ești prins în lupta dintre ei. Lumea „deschisă” din deșert este compusă din lanuri de porumb, șoproane și case dărăpănate, biserici înfricoșătoare și labirinturi subterane.

Faptul că spațiul este mai mare contribuie cu succes la conturarea experienței horror pe care o oferă jocul. Impresia de spațiu este însă o iluzie, pentru că tot jocul este conceput ca un mare labirint, cu locuri în care te poți ascunde, dar cu o singură ieșire care de cele mai multe ori este greu de găsit. Acțiunea are loc pe noapte și singura ta sursă de lumină este viziunea infra-roșie de la cameră și becurile care pâlpâie în anumite zone sau lanternele cărate de ocultiști ș ide care de fapt trebuie să te ferești. Mi s-a părut puțin atipică ideea de a te simți mai în siguranță la întuneric decât la lumină, dar acest lucru contribuie la atmosfera horror. Fiind în câmp deschis, ai și locuri în care te poți ascunde pentru moment, precum apa în care te poți scufunda sau porumbul sau iarba înaltă în care te poți ascunde. Toate acestea sunt însă soluții de moment pentru că trebuie să găsești ieșirea din fiecare mic puzzle pentru a trece mai departe și pentru asta trebuie să ieși din ascunzătoare și să fugi cât te țin picioarele.

Outlast 2 este un joc atipic pentru că nu are elemente specifice multor jocuri. Îți lipsesc abilitățile de luptă într-u totul și nu te poți apăra de loc. Tot ce poți face este să fugi, să aduni baterii pentru cameră și să nimerești butoanele potrivite într-un timp scurt care vor executa mișcare de evitare și îți vor oferi o cale de scăpare. De aici vine și principala mea problemă cu jocul. Controlul este ciudat, neresponsiv și ilogic pe alocuri. Adică, tu fugi, apeși butonul potrivit și sari peste un gard fără probleme, apoi dintr-o dată te oprești în întuneric și nu mai poți înainta. Când te uiți să vezi ce te oprește constați cu stupoare că e un lemn, o găleată sau chiar o piatră la picioarele tale și personajul nu știe să pășească peste ea sau nu poate sări peste ea și trebuie să o ocolești, iar până te dezmeticești te prinde inamicul și îți împlântă o cruse sau limba între picioare sau un cuțit în spate. Și apoi o iei de la capăt.

Și mori de multe ori în Outlast 2. Mie mi-a luat cam 15 ore să-l termin, în timp ce un utilizator de pe Youtube a terminat jocul în 2 ore și 40 minute, știind însă totul pe de rost și neadunând absolut nimic din joc. Specific seriei, nici în acest joc nu te poți apăra în nici un fel, iar unii inamici trebuie să te lovească o singură dată ca să mori, în timp ce alții trebuie să îți aplice 2-3 lovituri. Așa numitele creaturi, care te lovesc o singură dată sunt cele mai periculoase și te întâlnești cu ele destul de des. Când o faci trebuie să fugi mâncând pământul, să găsești o metodă să le păcălești și să găsești repede calea de ieșire din așa numitul labirint. Una din aceste creaturi este femeia cu care te întâlnești exact al începutul gameplayului, care e mult mai rapidă decât tine, te execută repede și te urmărește tot jocul. O puteți vedea în gameplayul de mai jos:

Din păcate întâlnirile cu inamicii se rezumă la o fugă mai mult sau mai puțin calculată spre o cale de scăpare, care nu îți permite nici un fel de originalitate sau cale de mijloc. Când ești urmărit de oameni, nu monștrii, mai ai o anumită libertate de mișcare, dar bâjbâind prin întuneric nu te ajută prea mult. Spre exemplu urmăriți un scurt video cu o încercare de a scăpă de aceștia prin lanul de porumb:

De cele mai multe ori, îți ia câteva încercări să scapi dintr-o zonă și până îți dai seama ce să faci se pierde efectul horror al inamicilor. De exemplu, în videoul de mai sus, când mă urmărea femeia respectivă, inițial mi-a dat fiori personajul. După ce am murit de câteva ori deja era enervantă, nu mai era un lucru înspăimântător și groaza a fost înlocuită cu un sentiment de neputință și nervi. Când scapi de ei într-un final ai totuși un sentiment de reușită și împlinire. Pe lângă explorarea mediului din deșert, jocul are multe momente în care te trimite înapoi în timp și te trezești într-un element închis, similar primului Outlast, în care explorezi o școală și în care ești vânat de un monstru cu limba tăiată care vrea să se înfrupte din tine. Prima întâlnire cu un anumit monstru, dar și următoarele, în zone diferite, sunt însă create magistral și aici trebuie să apreciem măiestria celor de la Red Barrels. Eu nu mă sperii ușor și mă uit relaxat la majoritatea filmelor horror, însă Outlast 2 mi-a trezit sentimente puternice de anxietate și m-a ținut treaz câteva ore după fiecare sesiune de joc.

Punctul forte al jocului este atmosfera creată. Povestea se pierde în suspans și o poți înțelege doar la final dacă te uiți peste momentele înregistrate cu camera, acțiunea este rapidă și plină de momente tensionate care te fac să nu te mai gândești al nimic altceva și trec neobservate multe lucruri din gameplay, dar toate acestea sunt determinate de atmosferă. Designul este creepy, sunetele la fel, inamicii și ei și imaginea rezultată este superbă.

Ca să concluzionez, Outlast 2 este înfricoșător! Te va speria până în măduva oaselor, îți va da stări de neliniște și te va ține treaz. Luați-l fraților, jucați-l noaptea cu sonorul tare și din oră în oră verificați-vă chiloții să nu fie scăpări de pe undeva.