Tannenberg Review – România în Primul Război mondial

La nivel mondial dintre cele două mari Războaie, cel mai intens discutat este cel de-al Doilea Război Mondial și, drept urmare, s-au făcut și multe jocuri pe această temă, precum Call of Duty sau Medal of Honor. Primul Război nu a fost atât de intens mediatizat și drept urmare nici nu am avut prea multe jocuri care să exploreze această perioadă. Pentru noi, românii, acesta a fost cel mai important război pentru că la finele lui s-a concretizat Marea Unire și România Mare. Primele două mari jocuri care au explorat Primul Război Mondial au fost Battlefield 1 și Verdun, dar România nu a avut vreun rol în ele, însă acum s-a lansat, la stadiul de joc final, Tannenberg, jocul în care armata Română este în sfârșit prezentă.

Tannenberg este succesorul jocului Verdun și reproduce o serie de evenimente istorice din timpul Primului Război Mondial, de la Armistițiul de Crăciun până la Ziua Armistițiului. Jocul este doar multiplayer și se joacă online cu până la 64 de jucători într-un meci, pe hărți mari, pe care trebuie să capturezi și să menții obiectivele. Poate cel mai important aspect al jocului, pentru noi, cel puțin, este includerea trupelor militare românești în joc, element care nu îl întâlnim prea des. Pe langa unitati militare romanesti redate in mod autentic, jocul are și o hartă dedicată Bătăliei de la Dealul Coșna, unde Armata Romană Armata Română l-a învins pe marele Erwin Rommel și unde s-a lansat deviza „Pe aici nu se trece!”

Ca să discut puțin despre rolul nostru ca și țară în joc trebuie să ne reamintim puține date istorice. Primul Război Mondial a avut loc între 1914 și 1918, iar România a fost pe rând: țară neutră în perioada 1914 – 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 1916 – 1917, în stare de armistițiu în perioada 1917 – 1918, și din nou țară beligerantă de partea Antantei în perioada 26 octombrie/9 noiembrie 1918 – 28 octombrie/11 noiembrie 1918. Deși legată de Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România alege să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914. În august 1916, România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei „acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă să intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă nu era una favorabilă. După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea ce va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala București. În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917 Armata României a fost reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor războiului. Campania din vara anului 1917 a fost una de succes, reușindu-se, în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ, astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în primăvara lui 1918. Refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris. La sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Austro-Ungar a fost desființat; astfel a fost posibilă formarea României Mari prin Unirea Banatului, Bucovinei și Transilvaniei cu România.

Tannenberg este jocul care îți permite să retrăiești acest război și să participi la ostilitățile de pe frontul de Est. Sunt 6 forțe armate din care putem alege, împărțite în două tabere: Antanta și Puterile Centrale. Antanta este formată din armata România, cazacii și Armata Imperială Rusă, iar de partea Puterilor Centrale este armata Germană, Armata Imperială Austro-Ungară și armata Bulgară. Jocul ne oferă trei moduri de joc: Maneuver, Attrition și Rifle Death Match. Cel mai important mod este Maneuver care este un mod multiplayer și se joacă online cu până la 64 de jucători într-un meci, pe hărți mari, pe care trebuie să capturezi și să menții obiectivele. Cele 6 armate sunt diferențiate prin arme și abilități, fiind împărțite în 3 grupe fiecare. Armatele Ruse și Austro-Ungare au arme care se încarcă mai rapid, Cazacii și germanii au mai multă stamina, iar Românii și Bulgarii au mitraliere (heavy machine guns). Fiecare armată are jucători care ocupă diferite funcții, în general 4 la număr: locotenent (NCO), carabinier/pușcaș, artilerist și grenadier. Fiecare clasă are propriile bonusuri, avantaje și dezavantaje, cee ace face ca jocul să fie unul extrem de tactic. Cu toate acestea, bonusurile nu au un impact major asupra jocului, așa că orice clasă folosești jocul va fi echilibrat. Majoritatea armelor pe care le folosiți sunt puști fără repetiție (bolt-action), specifice perioadei. Asta adaugă multă autenticitate imaginii perioadei, dar și face ca armatele să nu se diferențieze prea mult. În afară de armele cărate, mai poți utizia mitralierele fize, dar cam atât. Nu ai mașini, tancuri sau altă tehnică de luptă pe front. Locotenentul este singurul care se diferențează major de celellate clase prin abilitatea de a chema suport de artilerie și atacur icu gaze și prin faptul că prezența lui într-o zonă crește puțin abilitățile celorlalte trupe. Jocul este făcut pentru a fi jucat în 64 de oameni, dar dacă nu se adună așa de mulți online, numărul este completat de boți. Celellate două moduri sunt mai puțin populare. Attrition este un mod de tip deathmatch, în care ai un număr limitat de respawn-uri, iar Rifle Death Match este un mod de joc contra timp și presupune multă alergare.

Avem șase niveluri mari care pot fi jucate pe timp de zi sau noapte și au efecte meteorologice. Jocul are și o hartă dedicată Bătăliei de la Dealul Coșna, unde Armata Romană l-a învins pe marele Erwin Rommel și unde s-a lansat deviza „Pe aici nu se trece!”, dar și o altă hartă în care bătălia se dă pe lângă Dunăre, Dobrudja. Alte câmpuri de luptă redate de Tannenberg includ un mic sat de pe câmpiile din Polonia, un tren blindat blocat în dealurile din Galicia și o biserică situată în mijlocul unei văi din Munții Carpați. Hărțile sunt diferite, dar e greu să le diferențiezi fiindcă jocul este destul de haotic. Vremea și ora joacă ș iele un rol major căci este afectată vizibilitatea pe timp de noapte, când ninge sau când e ceață. Problema majoră este că trebuie să învățați uniformele. Fiind două echipe formate din câte trei trupe diferite, uniformele sunt diferite pentru fiecare și nu cu mult de cele ale inamicilor. Puteți activa, și este recomandat să o faceți, etichetele din meniul de setări. Toți cei de pe partea voastră au un punct colorat deasupra lor dacă puneți ținta pe ei. Dacă cumva tragi în aliați ești penalizat. Tannenberg are și o bază activă de jucători care apreciază stilul și au adunat multe ore în joc din perioada Early Access și, normal, sunt buni ș iau învățat jocul, iar dacă tu, ca jucător nou intri în luptă te vei vedea rapid depășit de situați și de multe ori împușcat de nicăieri. Dacă este să rezumăm simplu jocul, fiecare luptă se compune din cucerirea punctului A, cucerirea punctului B, păstrarea liniei frontului și cam asta e tot. Jocul este tacticizat dar cumva haotic.

Grafica jocului nu este una wow, dar surprinde bine atmosfera războiului. Dacă este să vorbim strict despre dessign, Tannenberg seamănă cu un joc FPS de acum 10 ani, nu se apropie de cele moderne, însă autentificitatea nivelelor, celor peste 50 de arme și a uniformelor este prezentă și la înălțime. Sunetul este realizat impecabil, cel puțin pe partea de efecte sonore, sunete ambientale și zgomotele făcute de diferitele arme. Chiar și sunetul scos de mersul și alergatul trupelor pe diferite tipuri de pământ sunt diferite, ceea ce e bine. M-a distrat și interpretarea vocilor în joc, care este autentică, chiar și în română, dar pare oarecum cumva scoasă din context pentru că îți dai seama că este înregistrată în studio și nu pare a fi venind de pe front.

Ca să concluzionez, Tannenberg este un joc potrivit pentru iubitorii de simulatoare, mai mult decât pentru jucătorii de FPS-uri. Chiar dacă avem un joc de acțiune în față, acesta este tacticizat puternic și o tehnică de fugi și împușcă nu va avea succes. Nivelul de învățare a jocului este destul de abrupt și ai nevoie să dedici multe ore pentru a-l stăpâni. Cu toate acestea, eu vă recomand să-l încercați chiar dacă n usunteți fani ai joculu ide strategie, măcar pentru reprezentarea României în el.