The Division Review

Ubisoft și-a început anul 2016 cu două lansări majore pe piața PC, Far Cry: Primal și Tom Clancy’s The Division, două jocuri intens discutate, mult așteptate și care au creat niște standarde și așteptări mari din partea jucătorilor. Astăzi vom discuta despre cel de-al doilea. The Division a fost anunțat de mult timp, au apărut imagini și clipuri video care au ilustrat o parte a jocului, iar mulți dintre jucători au discutat intens pe tema jocului, unul din subiectele fierbinți fiind grafica, care părea să arate prea bine pentru un joc și părea a fi prelucrată ulterior gameplay-ului. Noi l-am jucat în variantă BETA mai întâi și ne-am spus părerea despre el într-un preview luna trecuta, iar acum am apucat să testăm varianta finală a jocului și vă vom vorbi și despre aceasta.

The Division este un joc hibrid, jumătate shooter de tip third-person și jumătate RPG, a cărui acțiune are loc într-o lume deschisă plasată într-un New York devastat de un scenariu postapocaliptic. Jocul oferă o experiență online masivă, permițând jucătorilor să se bucure de el singuri, alături de prieteni sau alături de străinii pe care îi întâlnești în joc.

Povestea

The Division aduce în prim plan un scenariu modern apocaliptic, care ar putea deveni realitate la un moment dat. Un atac biologic a lovit Statele Unite, epicentrul său fiind în Manhattan. Acesta a avut loc de Black Friday, iar autoritățile se luptă acum să oprească o pandemie care a decimat populația New Yorkului și care amenință să se extindă. Serviciile de urgență sunt profund afectate iar lipsa de apă și mâncare aruncă orașul în teroare. Găștile controlează acum străzile și criminalii, hoții și nebunii umblă pe străzi. Forțele de ordine au fost învinse, poliția a dispărut, armata și Centrul Național de Control al Sănătății sunt pe pragul de a capitula, iar ultima speranță a Guvernului ești TU. Faci parte din Strategic Homeland Division, o unitate de elită creată special pentru a asigura continuitate și supraviețuirea guvernului în situații critice. Unitatea este bine antrenată și echipată și răspunde direct Președintelui. Misiunea ta este să restaurezi ordinea în New York.

Lupta pe care va trebui să o duci este una dificilă și nu vei putea să restabilești de unul singur puterea. De aceea, împreună cu echipa veți stabili un Centru de Operațiuni de unde veți coordona misiunile, unde veți aduce supraviețuitori și oameni de ștință care să vă ajute să vă duceți misiunea la bun sfârșit. Unii adversari vor fi prea puternici pentru a putea fi doborâți de unul singur, așa că vei avea nevoie de alți agenți pentru a te ajuta. Orașul este împărțit în două zone în acest moment, zona în care se află noile forțe de ordine și zona necontrolată, denumită acum de autorități Dark Zone, abandonată și aflată în carantină. Explorarea acestei zone va crea și rupe alianțe și va dezvălui adevărul din spatele poveștii.

Gameplay

The Division este o combinație de mai multe genuri de joc și pentru a-l juca trebuie să te obișnuiești cu elementele jocului. Nu știu cum să definesc jocul, dar are elemente comune mai multor stiluri de joc, combinate într-un mod unic. Din perspectiva mea, eu îl consider un cover-shooter, pentru că cea mai mare parte din joc te lupți cu inamicii. Pe aceștia îi găsești accesând o hartă pe care apar puncte colorate care îți indică misiunile. Din acest punct de vedere seamănă cu un MMO, dar aici se opresc asemănările, pentru că inamicii nu apar cu semne de exclamare deasupra capului și nu sunt indicați astfel și va trebui să-ți dai tu seama care sunt ai tăi și care sunt împotriva ta. Ai totuși o abilitate care îți permite să scanezi zona și să identifici printr-un triunghi roșu inamicii, cam ca și în Crysis. Am vorbit de abilități, iar odată cu acestea vin și elementele RPG, pe care se insistă mult. Eu nu prea sunt fan RPG, așa că tind să ignor multe din aceste elemente, iar astă dăunează calității jocului meu, pentru că poți aduna arme, le poți personaliza, îți poți dezvolta abilități și ai multe posibilități. Eu m-am rezumat la a alege armele care îmi plac mie mai mult, la a personaliza aceste arme cu obiectele pe care le-am găsit pe jos și pe care le-am cules doar pentru că au fost aproape de mine, ignorând multe zone de unde puteam culege alte obiecte și la alegerea abilităților în funcție de nevoia strictă, căci fără acestea nu poți supraviețui unor zone.

Atât tu, cât și inamicii și prietenii evoluează pe nivele, lucru din nou similar cu RPG-urile și un alt lucru pe care eu tindeam să îl ignor. Totuși după ce te chinui de câteva ori la o misiune cu inamici cu câteva nivele peste tine va trebui să reevaluezi situația și să adopți o strategie care să îți permită creșterea rapidă. Sunt multe astfel de strategii, iar unele dintre ele au fost deja prezentate de noi într-un articol. Dacă vrei să sari peste elementele RPG, cum am eu tendința să fac și să te bucuri de un shooter vei alege calea ușoară, dar vei pierde elemente vitale jocului și nu o vei putea ține așa la infinit. Sfatul meu este să tratați jocul ca pe un RPG în primul rând și shooter în al doilea.

Gameplay-ul din The Division se bazează pe misiuni, care sunt de două tipuri: principale și secundare. Cele principale sunt obligatorii pentru a avansa în poveste, cele secundare sunt opționale, dar trebuie jucate dacă dorești o experiență completă și îți vor dezvălui și ele o parte din poveste. Misiunile principale sunt împărțite în trei categorii: medicale, tehnice și de securitate, la fel ca și Centrul de Operațiuni. Dacă termini o misiune dintr-o anumită categorie, vei vedea că evoluează și ramura respectivă din Centrul de Operațiuni. Aceste misiuni pot fi jucate single-player sau cooperativ, cu prietenii, însă nivelul de dificultate este destul de ridicat, iar recomandarea mea este să vă găsiți cel puțin un prieten să vă ajute. Puteți juca alături de 3 prieteni și astfel jocul va fi explorat în adevărata lui splendoare, căci pentru așa ceva a fost conceput. Acțiunea de la baza The Division ne propune un shooter în care acoperirea este esențială. Armele pe care le ai la dispoziție sunt clasic militare, fără elemente SF, dar fiindcă jocul e plin de influențe RPG, acestea pot fi personalizate, îmbunătățite și schimbate radical. Echipamentul ales va dicta și stilul de joc. Unii jucători aleg să lupte din greu, în stil agresiv, alții pot opta pentru o strategie mai retrasă. Eu am ales prima variantă și am sărit direct în luptă cu adversarii.

Acești adversari sunt împărțiți în 4 grupe majore: Rioters, Cleaners, Rikers și LMB. Rioters sau protestatarii sunt grupuri de oportuniști pe care îi întâlnești peste tot pe stradă și sunt inamicii cel mai ușor de învins. Cel mai ușor în acest caz nu înseamnă chiar ușor, pentru că, după cum am precizat anterior, dificultatea jocului este destul de ridicată. Pe aceștia îi identifici ușor, sunt îmbrăcați în haine de stradă, poartă măști de cele mai multe ori și sunt înarmați cu arme mici și arme pentru lupta corp la corp, precum bâtele de baseball. Cleaners sau curățătorii sunt grupuri de oameni, de obicei îmbrăcați în albastru, care vor să lupte ei cu infecția, ducând elementele de protecție la extrem și care aleg să folosească forța sau să ucidă orice persoană care dă semne de contaminare. Rikers sunt de fapt pușcăriași care au reușit să evadeze din închisoarea din apropierea New Yorkului, Riker Island și care văd orașul devastat ca un loc lipsit de reguli, unde pot face orice, dar mai ales să se răzbune și să atace orice personal oficial al Guvernului sau al poliției. LMB reprezintă cea mai puternică unitate împotriva căreia trebuie să lupți. Aceștia sunt foști mercenari, abandonați de firmele contractuale în orașul decăzut și care vor acum să ia puterea. Aceștia sunt bine antrenați și înarmați și îți vor pune cele mai mari probleme.

Pentru a completa misiunile mai sus amintite, avem de explorat o hartă deschisă care acoperă o mare parte din Manhattan, realizată la scară reală, cu străzi, clădiri, inclusiv interiorul acestora, cât și pasaje subterane. Jocul nu te limitează la o anumită zonă sau nu te obligă să faci un număr de misiuni pentru a debloca o zonă, cu excepția primei misiuni, care la completare te trimite de fapt în oraș. Spre deosebire de alte jocuri cu hartă așa mare, cum ar fi GTA, The Division îți dă libertatea să explorezi orice colț încă de la început. Vei explora însă orașul pe propria răspundere deoarece poți întâlni inamici de nivel mai mare care îți vor pune multe probleme, oameni și animale, specifice unui oraș, care au reacții imprevizibile și situații care pot scăpa de sub control. Jocul este conceput să imite cât mai mult realitatea, iar Ubisoft a implementat un sistem complex de cicluri de noapte și zi, dar și un sistem de vreme schimbătoare, care modifică atmosfera jocului de fiecare dată.

Mecanica jocului este foarte bine realizată, elementele de decor funcționează foarte bine și am fost plăcut surprins de lucrurile pe care le-am descoperit. Armele au un sistem destul de bun de funcționare, fiecare armă se comportă diferit, dând o tentă de realitate jocului. Nu vei găsi două arme de calibru diferit care să tragă la fel. Luptele au ceva asemănător cu cele din Call of Duty, dar sistemul de tragere și control al reculului este unic pentru fiecare armă. Geamurile sau alte elemente de sticlă se sparg și permit gloanțelor să treacă prin ele. De exemplu, dacă un inamic se ascunde după o mașină, poți trage prin geam și să îl ucizi, dacă reușești să țintești corespunzător. Inamicii au un sistem AI destul de bine pus la punct, dar, din păcate, lipsește diversitatea. La orice nivel sau misiune găsești 4-5 tipuri de adversari, care pot fi înfrânți exact la fel, indiferent de tipul adversarilor, dificultatea adevărată fiind dată de diferența dintre nivelul tău și cel al adversarilor.

Misiunile principale sunt destul de complexe și interesante, pe alocuri chiar și antrenante, iar acesta este marele plus al gameplay-ului. Din păcate însă, misiunile secundare sunt puțin repetitive. După ce termini o serie de 6-7 misiuni începi să observi o tendință de repetare, care mai târziu în joc este foarte evidentă. De fapt, sunt până în 10 misiuni secundare unice, iar apoi același scenariu este repetat la nesfârșit de personaje spawnate în diferite părți ale jocului.

Dacă te plictisești de misiuni poți intra în Dark Zone, teritoriul despre care vă spuneam la începutul articolului, iar aici lucrurile devin extrem de interesante. Zona este practic asemănătoare cu arenele PVP din jocurile MMO, unde jucătorii pot lupta cu inamici controlați de calculator, care păzesc itemele, dar și jucători reali care pot face ce vor ei. Această zonă este un fel de free-for-all, unde poți ajuta ceilalți jucători sau, din contră, îi poți ataca și să le furi itemele. Este o nebunie să mergi singur în această zonă, pentru că vei da peste jucători care te vor ajuta în lupta cu personajele AI, dar poți nimeri de asemenea într-o luptă între jucători sau te poți trezi repede o victimă. Aici ai o senzație unică de realitate, parcă intri complet în joc, tensiunea e în aer și dacă te gândești că se poate întâmpla ceva rău, probabil se va întâmpla. Mulți jucători stau aici pentru loot ușor de pe alții și se joacă murdar, în grupuri.

Din punctul de vedere al performanței, The Division are cerințe mari de sistem, dar a venit și cu ceva probleme imediat la lansare. Încercat pe configurația recomandată, jocul a făcut nazuri la pornire. Am rămas blocat la un ecran negru, cu mouse activ și am fost nevoit să dau de trei ori restart, până am realizat că dacă apăs combinația ALT+Enter (care face ca jocul să ruleze în fereastră), jocul merge bine. Din păcate nu am reușit să rulez jocul în full-screen și am încercat multe variante, inclusiv drivere video beta, însă în fereastră jocul rulează în Full HD, cu setările grafice la maxim în 50-60 FPS, deci foarte decent. Configurațiile pe care le-am testat includ procesoare i3 și i5, cu 16, respectiv 24 GB RAM și plăci video Nvidia GTX970 și GTX 660 Ti.

Grafică și sunet

Motorul grafic creat de Ubisoft pentru The Division este unul dintre cele mai bune pe care am avut ocazia să le testez până acum. Grafica este superbă, fie că vorbim despre construcția orașului, a elementelor de pe străzi sau a oamenilor. Toate elementele reacționează la acțiunile jucătorilor. Dacă tragi în betoane sar bucăți de piatră, dacă tragi prin sticle acestea se sparg, dacă arunci grenade, elementele din jur se dezintegrează și sar în jur. Totul este realizat să imite cât mai mult realitatea și sunt lucrate foarte bine. Adâncimea detaliilor este impresionantă, iar schimbările de vreme, fie că vorbim despre ploi, zăpadă, nori de praf, sunt lucrate maiestos. Nu vreau să insist prea mult să vă plictisesc cu detalii, dar tot ce pot spune este că jocul arată EXCELENT.

Interfața cu utilizatorul este un mare punct forte, este una intuitivă, nederanjantă și ușoară de folosit. Elementele sunt aranjate în așa fel încât să le poți accesa fără să te deranjeze în joc, iar opțiunile de personalizare îți permit să o muți chiar și pe un al doilea display, dacă îl ai disponibil. La capitolul efecte sonore, The Division stă foarte bine, reușești cu ușurință să percepi sunetele și să anticipezi de unde și cât de aproape sunt inamicii. Dacă intri într-o zonă cu inamici fără să fii depistat poți asculta dialogurile poți observa tot ce se întâmplă și-ți poți face o idee despre unde se ascund inamicii și câți sunt, asta fără să îi vezi clar.

Concluzie

The Division este unul dintre cele mai bune jocuri pe care le-am testat în ultima vreme. Chiar dacă nu sunt un fan RPG și prefer să nu joc astfel de jocuri sau să nu insist asupra lor, Ubisoft a reușit să îmbine două sau chiar trei stiluri de joc și să creeze un produs atractiv atât pentru pasionații de shootere, cât și pentru cei pasionați de jocuri RPG sau MMO. Dacă aveți ceva buget la dispoziție și vă gândiți dacă să cumpărați jocul sau nu, eu vă recomand să îl luați, nu veți regreta decizia.